Viata

Atât de diferiți. Atât de distanți. Ne cunoaștem aparent întâmplător și totuși cu un motiv. Cum o numim? Viață, da. Te naști, crești, trăiești și mori. Un decurs destul de simplu se pare și totuși o discrepanță profundă. Majoritatea aleg calea ușoară de a da curs vieții și anume, de a da vina pe cei din jur. În ceea ce mă privește, uneori prefer să zic -Eu nu am greșit cu nimic prin faptele mele ci am întâlnit doar oameni greșiți-. Simpatic mod de a spune. Ironia sorții, trebuie câte un pic din toate pentru a crea întregul perfect, definitoriu.
Presupun că fiecare dintre noi ar trebui să trăiască pe baza unui ansamblu de principii. Poate că de cele mai multe ori nu sunt respectate, însă cel puțin le avem și undeva acolo au o însemnătate. Cert este că fiecare dintre noi avem o menire, însă nu e așa ușor să o descoperi.
Mi-aș dori să pot cuprinde în cuvinte tot ceea ce gândesc, ce simt și trăiesc în tot ceea ce mă înconjoară. E greu totuși, căci cuvintele sunt cele mai de preț arme.
Scrisul e pasiunea mea. E cel care mă reprezintă ca persoană. E opera mea de artă. Pentru alții poate nu reprezintă nimic, însă am învățat că cel mai important este să te mulțumești pe tine, căci cei din jur mereu vor avea ceva de zis, mai devreme sau mai târziu.