Fericirea se rezumă la acele momente în care realizezi cât de mult însemni în ochii oamenilor dragi.

A fi diferit rezultă a fi catalogat ciudat. Cine spune că a fi ciudat e un defect? Lumea în sine este așa.

Într-o lume superficială, iubirea devine un subiect tabu. Toți avem o definiție pentru ea, însă puțini îi trăim sensul.

Privea nedumerită în fața unui panou. În căști se derula muzica. În ochi îi licărea o sclipire. Era invincibilă, sau cel puțin așa prefera să creadă. Seară de mai, nici prea caldă, nici prea rece. Așa era și ea. Pentru unii rezervată, pentru alții prea ciudată. Pentru el, ea era perfectă. Pentru ea, el era... Continue Reading →

„O nouă zi, noi aventuri!”. Cam acesta ar fi principiul după care ar trebui să trăim, sau cel puțin așa am auzit. Pare ușor în teorie, însă în practică devine mai dificil. Pe unii grijile și problemele îi urmăresc și în somn, în timp ce pe alții aventurile îi așteaptă după colț. Spunea cineva că:... Continue Reading →

E nouă... în oraș. E fixul care nu mai sună. Vintage. Nouă și nouă minute, se îndreaptă spre stația cea nouă. Acum și el o urmărește. Nouă doar ni se pare. Lui i se afirmă. Căci ea e visul în culoare vie, înrămat în nostalgie. Sună precum o romanță, creată într-o pură ambianță... de primăvară.

Hai să ne întâlnim la o cafea. Să îmbinăm amarul zilelor friguroase cu mireasma dulcei primăveri. Să vorbim cum în alte împrejurări nu am vorbit. Să clarificăm incertitudinea privirilor de altădată. Corectitudine și punctualitate, te aștept într-o seară la marginea pădurii, lângă un râu, la ora apusului, pe data unei luni pline cu cerul înstelat.... Continue Reading →

Îmbrățișarea se concretizează într-un sentiment pe care îl manifești din diferite motive, în diverse situații. Este modul prin care ne conectăm sufletele la cel mai înalt nivel... acolo unde cuvintele se pierd, dar se amplifică emoția.

Eu cred că cel mai aprig dușman e timpul... căci este arma cu care suntem amenințați când ne aflăm sub presiune. Trece prea repede ca să poți reacționa. Ești surprins ținând viața în loc pentru a trăi doar cu speranța. Ajungi apoi la o vârstă în care ai da orice să retrăiești anumite vremuri cu... Continue Reading →

Iubirea? Ce reprezintă ea și care este prețul ei? Ei bine, un simplu cuvânt, însă aparențele înșală de cele mai multe ori. Probabil i se oferă fel și fel de definiții, însă care este adevărata ei valoare? Oare necesitatea de a fi tipărită în DEX a făcut să fie definită? Da, așa o fi, pentru... Continue Reading →

Ipocrizia societății în care trăim. Mimăm fericirea în fiecare zi. Suntem expuși riscului de mediocritate și superficialitate. Alegem ceea ce cred alții că e bine pentru noi și transformăm și ultima fărâmă din ceea ce ne definește, în ceea ce societatea construiește. Anume? Indivizi fără curaj de exprimare și putere de individualizare. Nimic pentru ceilalți,... Continue Reading →

Fiecare își creează concepții despre modul în care ar trebui să trăim. Însă se uită esența. Consideri că felul în care tu abordezi cursul vieții este corect și ar trebui urmat de către ceilalți. Dezamăgitor aș putea spune. Poate că la un moment dat, se vor intersecta anumite aspecte în comportamentul uman, dar suntem unici.... Continue Reading →

Aș vrea să-mi fii sufletul cu care să mă conectez la cel mai înalt nivel. Să-mi fii lumină în întuneric și dragoste fără de ură. Aș vrea să te cunosc în inexistență, să te simt în abundență, căci tu ești ideal, eu sunt doar în căutare și într-o continuă cădere. Aș vrea să privim infinitul... Continue Reading →

E greu să faci față unor situații critice, anumitor persoane și de asemeni sentimentelor ce pot cauza un impact puternic asupra condiției existențiale. Cred cu desăvârșire că perfecțiunea, nici pe departe nu se compară cu lupta ce se desfășoară în interiorul unei ființe umane în ceea ce privește prețiosul control asupra sentimentelor. Perfecțiune înseamnă moarte.... Continue Reading →

Dispreț și sensibilitate.Ironie ce precede absurditate.Sunt eu sau cel puțin am fost.De ce atunci? De ce acum?De ce-ai fost tot și-acum ești scrum?De ce amplifici inutil imposibilul ...ce am crezut cu certitudine că e posibil?Mi-am creat universul perfect.Am conturat întregul ideal.Am tratat cu superficialitate,crezând în acea simplitate.Astăzi nu mi-a mai rămas decât...să trăiesc, să supraviețuiesc.