Eu cred că cel mai aprig dușman e timpul... căci este arma cu care suntem amenințați când ne aflăm sub presiune. Trece prea repede ca să poți reacționa. Ești surprins ținând viața în loc pentru a trăi doar cu speranța. Ajungi apoi la o vârstă în care ai da orice să retrăiești anumite vremuri cu... Continue Reading →

Iubirea? Ce reprezintă ea și care este prețul ei? Ei bine, un simplu cuvânt, însă aparențele înșală de cele mai multe ori. Probabil i se oferă fel și fel de definiții, însă care este adevărata ei valoare? Oare necesitatea de a fi tipărită în DEX a făcut să fie definită? Da, așa o fi, pentru... Continue Reading →

Ipocrizia societății în care trăim. Mimăm fericirea în fiecare zi. Suntem expuși riscului de mediocritate și superficialitate. Alegem ceea ce cred alții că e bine pentru noi și transformăm și ultima fărâmă din ceea ce ne definește, în ceea ce societatea construiește. Anume? Indivizi fără curaj de exprimare și putere de individualizare. Nimic pentru ceilalți,... Continue Reading →

Fiecare își creează concepții despre modul în care ar trebui să trăim. Însă se uită esența. Consideri că felul în care tu abordezi cursul vieții este corect și ar trebui urmat de către ceilalți. Dezamăgitor aș putea spune. Poate că la un moment dat, se vor intersecta anumite aspecte în comportamentul uman, dar suntem unici.... Continue Reading →

Aș vrea să-mi fii sufletul cu care să mă conectez la cel mai înalt nivel. Să-mi fii lumină în întuneric și dragoste fără de ură. Aș vrea să te cunosc în inexistență, să te simt în abundență, căci tu ești ideal, eu sunt doar în căutare și într-o continuă cădere. Aș vrea să privim infinitul... Continue Reading →

E greu să faci față unor situații critice, anumitor persoane și de asemeni sentimentelor ce pot cauza un impact puternic asupra condiției existențiale. Cred cu desăvârșire că perfecțiunea, nici pe departe nu se compară cu lupta ce se desfășoară în interiorul unei ființe umane în ceea ce privește prețiosul control asupra sentimentelor. Perfecțiune înseamnă moarte.... Continue Reading →

Atât de diferiți. Atât de distanți. Ne cunoaștem aparent întâmplător și totuși cu un motiv. Cum o numim? Viață, da. Te naști, crești, trăiești și mori. Un decurs destul de simplu se pare și totuși o discrepanță profundă. Majoritatea aleg calea ușoară de a da curs vieții și anume, de a da vina pe cei... Continue Reading →

Cum e și cu extremele? Căci noi ca ființe umane suntem predispuși a ne asuma riscuri și a încălca reguli, de asemenea a ne găsi un refugiu în noi înșine. Căutăm  scăpare și parcă nu o dorim, fiindcă trăim o enigmă pentru cei din jur și uneori și pentru noi. Prefer să afișez o stare... Continue Reading →

Prefer un Bacovia ce îmi redă vitalitate, decât un Eminescu ce tânjește după o iubire platonică. Prefer să mă regăsesc în singurătate, decât să cerșesc puțină atenție. Pretind a fi eu de fiecare dată, decât să afișez o falsitate. Pasiunile pe care le posed, definesc personalitatea pe care o remarci cu fiecare privire intersectată, ori... Continue Reading →

O umbră sumbră a rămas ca amprentă asupra mea și domină în neștiință. Negrul în nonculoarea sa, semnifică vitalitate pentru cei singuri, sau poate doar pentru mine. Noaptea mi-e partea preferată din zi. Apusul surprinde o iluzie veșnică, un univers perfect al gândurilor și speranțelor distinse. Mă prezint a fi un trecător prin această viață,... Continue Reading →