Fara titlu

Privea nedumerită în fața unui panou. În căști se derula muzica. În ochi îi licărea o sclipire. Era invincibilă, sau cel puțin așa prefera să creadă. Seară de mai, nici prea caldă, nici prea rece. Așa era și ea. Pentru unii rezervată, pentru alții prea ciudată. Pentru el, ea era perfectă. Pentru ea, el era distins. Pentru restul rămâne o enigmă.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

Design a site like this with WordPress.com
Get started