Timpul

Dispreț și sensibilitate.
Ironie ce precede absurditate.
Sunt eu sau cel puțin am fost.

De ce atunci? De ce acum?
De ce-ai fost tot și-acum ești scrum?

De ce amplifici inutil imposibilul …
ce am crezut cu certitudine că e posibil?

Mi-am creat universul perfect.
Am conturat întregul ideal.

Am tratat cu superficialitate,
crezând în acea simplitate.

Astăzi nu mi-a mai rămas decât…
să trăiesc, să supraviețuiesc.