O umbră sumbră a rămas ca amprentă asupra mea și domină în neștiință. Negrul în nonculoarea sa, semnifică vitalitate pentru cei singuri, sau poate doar pentru mine. Noaptea mi-e partea preferată din zi. Apusul surprinde o iluzie veșnică, un univers perfect al gândurilor și speranțelor distinse. Mă prezint a fi un trecător prin această viață, un ‘Antiexemplu’ resemnat. Sinele îmi joacă feste, căci își impune limite bizare, condamnând astfel un vis spre neîmplinire, sfârșind în dezamăgire.
Mărturisire

Leave a comment